Ce treaba au dintii cu emotiile?

Radiografia panoramica e ca o harta, care odata descifrata si inteleasa iti da acces si iti arata calea spre Comoara ta interioara.

Dupa primul modul de curs, care a durat 3 zile, simteam ca imi explodeaza capul! Atatea informatii noi, total nebanuite si mereu ma intrebam: cum e posibil? Chiar asa sa fie? Am fost sceptica si mi se parea incredibil, pana cand s-au atins situatii care erau si despre mine si am putut sa verific singura si sa vad pe mine rezultatul.

Tot ce e in gura noastra spune ceva despre noi: despre starea noastra emotionala si mentala( si de multe ori spirituala) din prezent. In forma radacinilor sunt informatii despre stramosii nostril, despre greutatile prin care au trecut. Si programele de viata pe care le-am mostenit, prin prisma traumelor transgenerationale.

Radiografia panoramica e ca o harta, care odata descifrata si inteleasa iti da acces si iti arata calea spre Comoara ta interioara.

Fac de 7 ani consultatii de homeopatie si uneori vedeam ca remediul homeopat ajuta partial, si uneori nu se vede nici o schimbare. Si nu intelegeam cu ce sunt diferite situatiile astea de cele in care efectele sunt bune, uneori spectaculoase.

Toate bolile au o cauza emotionala( un stress, ca e la moda cuvantul) ! Toate! Si ati auzit de multe ori ca medicul zice: e de la stress boala ta. Redu stresul si se rezolva! Bine, bine, dar cum??? Asta e cel mai important, dar pentru asta nu primim reteta de la medic . de multe ori stresul nostru pare sa fie legat de un factor extern pe care noi nu il putem schimba: sotul, soacra, jobul, seful si cate si mai cate….si atunci situatia pare fara iesire: „apoi, doamna doctor, eu as reduce stresul, dar vedeti? Nu depinde de mine! Eu sunt doar victima in toata situatia asta”….Ati auzit macar o data o situatie de genul asta? Eu de multe ori.

Si acum revin la situatiile astea, cand remediul ajuta o perioada, dar cand pacientul trecea iar prin acelasi tip de stress, se certa iar cu sotul sau seful, problema si simptomele fizice reapareau si concluzia lui era: apoi, bilutele astea nu functioneaza.

Si in cazurile astea era cel mai greu. Pentru ca pacientul era in postura de victima, in care toti ceilalti sunt de vina si el s-a imbolnavit din cauza lor….doar ca aparea ceva nou in toata povestea asta: dintr-odata incepea sa primeasca atentie de la cei din jur si “agresorii” sa nu il mai atace direct, sa fie intrebat mereu cum se simte, sa simta ca in sfarsit contez si eu si lumea imi poarta de grija! Si-atunci, cand primesti toate astea, de ce ai mai vrea sa te vindeci? Boala devine prietena ta, fara ca tu sa fii constient de asta!

Dar daca va zic: stresul ne afecteaza atat cat ii permitem noi?

Noi chiar avem puterea sa reducem stresul. Cum? Simplu: stresul nu e soacra, tata, banii, vecinul, seful! Stresul e perceptia noastra despre ele.

De exemplu: 3 copii se iau la bataie in curtea scolii in pauza si la inceputul orei urmatoare, invatatoarea ii ridica in picioare si discuta cu ei despre ce au facut.

Unul dintre ei va merge acasa si va fi nervos, agitat, nu va putea sa doarma, a doua zi nu poate sa manance nimic si daca mananca I se face rau. Nu le spune nimic parintilor despre ce s-a intamplat.

Al doilea, va merge acasa plangand si ii va povesti mamei cum a fost batut si certat de invatatoare si ii va cere acesteia sa mearga la scoala si sa se certe cu toti, sa ii ia apararea.

Al treilea, va merge acasa si ii va povesti mamei tot ce s-a intamplat, recunoscand ca n-ar fi trebuit sa raspunda cu agresiune cand a fost provocat. Ca ii pare rau ca s-a ajuns in situatia asta si ca si-a cerut deja scuze doamnei invatatoare si colegilor si deja s-au impacat si e totul in regula.

Fiecare a perceput diferit situatia si a reactionat conform emotiilor ce le-a trezit in el.

Si perceptia asupra acestui stress, care o fi el, din viata noastra, o putem schimba, astfel incat, atunci cand ajungem in aceeasi situatie, sa putem reactiona diferit si sa nu ne mai macine pe dinauntru.

Intentia mea a fost sa scriu despre dinti. Si scurt :))

Va trimit ganduri bune, cu drag de toate si de tot!